Sunt mai multe metode de albire a dintilor care au fost indelung dezbatute. In acest articol ne-am decis sa va prezentam pe scurt istoria periutei de dinti.
In mitologia greaca fiul lui Apollo a fost numit zeul medicinei. Dintrei cei sase copii fiica cea mai draga a fost cea mai mica si anume Hygeia care i-a invatat pe oamenii cum se pot feri de boli si de aceea ea a fost aleasa o zieita a sanatatii.
Sanatatea cavitatii bucale are la baza vindecarea tuturor problemelor care apar in zona cavitatii bucale si in special controlul depunerilor de placa dentara si in general pentru a evita toate aceste probleme este utilizat periajul, ce nu poate sa fie inlocuit cu nicio alta metoda de igienizare.
Scobitorile sunt primele dispozitive utilizate pentru a curata dintii si pentru a elimina resturile alimentare. Lucrarile de arheologie facute in zona Mesopotamiei au adus la lumina scobitorile care erau facute din aur si erau folosite de catre sumerieni inca din anul 3000 inainte de Hristos.
Primele astfel de periute de dinti erau reprezentate de niste instrumente facute din ramurelele unui anumit copac.
Acestea au fost denumite de literatura chineza din anul 1600 inainte de Hristor. In vremea aceea ingirjirea gurii era asociata cu ritualurile religioase si cu budismul. Ulterior aceasta practica a fost asociata si cu mahomedanismul.
Adeptii acestor religii erau obligati sa foloseasca aceste periute facute din ramuri de Salvadora Persica, un copac foarte des intalnit in acele regiuni. Ramurile erau zdrobite la un capat si astfel era posibila descoperirea fibrelor cu care puteau sa curete dintii dar si fata dorsala de pe limba.
In felul acesta chiar si in prezent mai multe popoare din Asia sau din Africa inca mai utilizeaza astfel de periute considerate acum primitive.
Papirus Ebers vorbea acum 4000 de ani despre anumite afectiuni parodontale si despre folosirea apei de gura si a dentifricelor.
Si in scrierile lui Hipocrat se gasesc informatii despre bolile gingiilor si despre legatura dintre acestea si depozitele de tartru.
Primele periute facute upa un model similar celor din prezent, cu un cap activ si un maner au aparut tot in China in vremea dinastiei Tang. Ele erau facute din par de cal si aveau manere din os de bou.
In anul 1728 Pierre Fouchard denumit si parintele stomatologiei moderne descrie mai multe aspecte care au legatura cu sanatatea orala. Acesta discuta despre efectele negative ale periajului facut cu periutele de dinti prevazute cu un filament din par de cal si despre nevoia de a face periodic detartraj si de a inlocui dintii scosi. De asemenea el ne prezinta si ideile sale despre apa de gura.
In anul 1780 William Addis a facut una dintre primele periute moderne. El a propus fabricarea unor periute care aveam manere din aur, fildes sau din lemn de abanos si la care puteau sa fie montate ai multe filamente.
Primul patent de astfel de periuta de dinti din America s-a inregistrat in secolul XIX. Ulterior a inceput sa se utilizeze celuloidul pentru fabricarea manerelor si filamentele din nailon pentru capatul activ.
